Vasul, de culoare brun-cenușie, este lucrat mâna din pastă cu multe impurități. Pasta este neuniform modelată. Caracteristica acestui vas o constituie forma sa tronconică, cu gura evazată (largă), fundul îngust și pereții oblici. Vasul este prevăzut cu o toartă ce pornește de sub buză și se termină la fundul vasului. Cești de acest tip au fost descoperite în numeroase exemplare, în toate așezările geto-dacice, constituind unele dintre formele de bază, tipice și specifice ceramicii de uz comun. Autorul descoperirii (Al. Păunescu) încadrează ceașca în sec. II î.Hr. – I d. Hr., perioada La Tène. Ceașca se găsește în colecția de arheologie a Muzeului Județean „Teohari Antonescu” Giurgiu.
Loc de descoperire: Giurgiu, punctul Malu Roșu (județul Giurgiu).
Datare: secolele al II-lea a.Chr.-I p.Chr., S I, gr. 3
An descoperire: 1959.
Bbliografie:
Păunescu, Al., Rădulescu, Gh., Ionescu, M., „Săpăturile din împrejurimile oraşului Giurgiu”, în *Materiale şi cercetări arheologice*, nr. VII, 1962, p. 127-132.