Conacul Cantacuzino-Pașcanu, Ceplenița (Iași)

Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Ceplenița (Iași) a fost în prima jumătatea a secolului al XVII-lea reședința lui Nestor și a lui Grigore Ureche. Odată cu intrarea moșiei în proprietatea familiei Cantacuzino, începe un amplu proces de construire, pornit de către logofătul Iordache Cantacuzino-Pașcanu, care extinde conacul și ridică biserica (sec. XVIII). Punctul maxim de edificare a ansamblului arhitectural este în timpul spătarului Mihalache Cantacuzino-Pașcanu (sec. XIX). Spre finalul sec. al XIX-lea conacul a aparținut familiei Zarifopol, care a adus îmbunătățiri interioarelor. După expropriere, conacul a funcționat ca școală gimnazială, cămin cultural și bibliotecă comunală. În anii ‘80 a fost distrus de un incendiu pornit din cauze necunoscute. Astăzi, doar unele urme ale ansamblului mai pot fi văzute. Pivnița și una dintre încăperile boltite sunt păstrate aproape integral. Se păstrează parțial sectorul umblătorilor și câțiva pereți ai sectorului sudic. Clădirea este în mare parte demantelată.