Oală dacică

Oală dacică pentru preparat hrana (sec. 1 p.Chr.) descoperită la Șimleu Silvaniei-Cetate. Pentru acest orizont chronologic buza recipientului era evazată iar exteriorul vasului era împărțit în două registre. Un brâu crestat în relief, aplicat la bombarea maximă a vasului, separă jumătățile oalei. La rândul său brâul este prevăzut cu patru pinteni ascuțiți, cu vârful în sus. Registrul superior este ornamentat cu ”val” multiplu incizat realizat imediat sub buza evazată.